Cetățeni de onoare

Vasile Anestiadi

Vasile Anestiadi (n. 4 mai 1928 – d. 14 noiembrie 2014) a fost un specialist în domeniul morfologiei, care a fost ales ca membru titular al Academiei de Științe a Moldovei.

Vasile Anestiadi s-a născut la 4 mai 1928 în comuna Sărătenii Vechi, Orhei. Studiile primare le-a făcut în satul natal, cele medii – în orașul Orhei, iar cele superioare – la Institutul de Stat de Medicină din Chișinău, pe care l-a absolvit cu mențiune în anul 1951.

În perioada anilor 1955-1958, a activat în calitate de asistent, iar în următoarele 3 decenii – șef al Catedrei de patomorfologie. Concomitent, a ocupat și funcția de prorector pentru activitate științifică (1962-1963), iar ulterior – cea de rector al Institutului de Stat de Medicină din Chișinău (1963-1986). În perioada 1986-1991, Vasile Anestiadi a fost conducător al Laboratorului de patologie, iar începând cu anul 1991 exercită funcția de director al Centrului Științific de Patobiologie al Academiei de Științe a Moldovei.

Cercetările științifice efectuate de profesorul Vasile Anestiadi s-au axat preponderent pe stadiul precoce al patomorfologiei aterosclerozei. La vârsta de doar 27 de ani susține teza de doctor în științe medicale, iar la 35 de ani – cea de doctor habilitat. Cercetările științifice fundamentale în domeniul patologiei, patobiologiei și biogerontologiei s-au încununat cu elaborarea teoriei aterosclerozei incipiente. Rezultatele activității de cercetare au fost publicate în peste 700 de lucrări științifice, inclusiv 10 monografii. A pregătit peste 100 de discipoli.

Profesorul Vasile Anestiadi a fost fondatorul școlii științifice de patomorfologie din țară. Pentru merite deosebite în știință, a fost ales membru corespondent, ulterior academician al Academiei de Științe a Moldovei, la o vârstă relativ tânără, iar mai târziu – membru al Prezidiului AȘM, președinte al Consiliului pentru problemele eticii în cercetare al AȘM și membru de onoare al mai multor academii și societăți științifice internaționale.

Academicianul Vasile Anestiadi poate fi caracterizat și ca un excelent organizator al educației medicale, deținând abilități excelente de pedagog. În funcția de rector al Institutului de Stat de Medicină din Chișinău, timp de aproape un sfert de secol, Domnia Sa a desfășurat o activitate amplă de dezvoltare și perfecționare a învățământului superior medical din țară. Datorită nivelului înalt al activității didactice și științifice, Institutul a obținut I categorie, plasându-se pe locul 4 în clasamentul instituțiilor de învățământ superior medical din URSS. Acest fapt a favorizat crearea premiselor de reorganizare a Institutului în universitate: pregătirea și susținerea tezelor de doctor și de doctor habilitat în științe medicale, consolidarea cadrului profesoral-didactic și a patrimoniului instituției ș.a. Aflându-se la conducerea Institutului, Domnia Sa a dat dovadă de principialitate, exigență și responsabilitate înaltă. Prețuia colegii și acorda o mare atenție studenților.

Vasile Anestiadi a îndeplinit mai multe funcții importante, inclusiv cea de președinte al Consiliului rectorilor (1977-1986), deputat și președinte al Comisiei pentru ocrotirea sănătății, cultură fizică și asistență socială a Sovietului Suprem al RSSM, președinte al consiliilor societăților medicale de Știință, de Patologie, de Cardiologie și de Gerontologie din Republica Moldova.

Pentru realizările în domeniul didactic și științific academicianul Vasile Anestiadi a fost desemnat Laureat al Premiului de Stat al RSSM și decorat cu Ordinul Republicii, dar și cu alte distincții importante.

În scopul eternizării numelui personalităților marcante pentru raionul Telenești, prin Decizia nr. 6/17 din 23.08.2011 a Consiliului raional Telenești este oferit titlul de cetățean de onoare al raionului Telenești, iar instituția publică de învățământ din satul de baștină îi poartă numele.

Vasile Anestiadi s-a stins din viață la 13 noiembrie 2014.[1]

EDUCAŢIE ȘI FORMARE

1938-1944 Școala Medie din orașul Orhei, RSS Moldovenească;

1946 -1951 Institutul de Stat de Medicină din Chişinău (ISMC), Facultatea de Medicină Generală;

1951-1954 Studii de doctorat, Catedra de anatomie patologică, ISMC;

1978 World Health Organisation – ”Modern Methodology for Teachers of Medicine” – London.

Exerientă profesională

1944-1945 Învățător de matematică, Școala de Studii Medii Incomplete, orașul Telenești;

1945-1946 Învățător de matematică, Școala de Studii Medii Incomplete, satul Sărăteni, raionul Telenești;

1951 Medic radiolog, Dispensarul de Tuberculoză din orașul Orhei;

1954-1958 Asistent la Catedra de patomorfologie, Institutul de Stat de Medicină din Chişinău (ISMC);

1958 Îndeplinește funcția de șef de catedră, Catedra de patomorfologie, ISMC;

1959 Secretar științific al Consiliului științific, ISMC;

1958-1986 Șef de catedră, Catedra de anatomie patologică, ISMC;

1960 Conferențiar, Catedra de anatomie patologică, ISMC;

1962-1963 Prorector pentru activitate științifică, ISMC;

1963-1986 Rector al Institutului de Stat de Medicină din Chișinău;

1963 Specialist principal în domeniul anatomopatologiei al Ministerului Sănătății RSSM;

1964 Profesor, Catedra de anatomie patologică, ISMC;

1970 Redactor-șef adjunct și coeditor al Enciclopediei Sovietice Moldovenești, Departamentul Redacția Principală a Marii Enciclopedii Moldovenești;

1986-1991 Șef al Laboratorului de patologie, Academia de Ştiinţe a Moldovei;

1991 Director al Centrului Ştiinţific de Patobiologie şi Patologie, Academia de Ştiinţe a Moldovei;

1996-2009 Șef al Cursului de morfopatologie, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova;

2008 Rector viager al USMF „Nicolae Testemițanu”;

2009-2014 Profesor consultant, Catedra de morfopatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”.

Grade științifice și titlul științifico-didactice

1955 Doctor în științe medicale;

1960 Conferențiar, Catedra de anatomie patologică;

1964 Doctor habilitat în științe medicale;

1964 Profesor, Catedra de anatomie patologică;

1966 Membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei;

1972 Academician al Academiei de Științe a Moldovei.

Calitate de membru în Asociații profesionale și științifice

*Președinte al Societății Științifice Republicane Moldovenești de Anatomopatologie;

*Membru al Consiliului de administrație al Societății Medicale Științifice Unionale a Anatomopatologilor;

*Membru al Consiliului de administrație al Societății Științifice Unionale a Cardiologilor;

*Președinte al Societății Republicane de Cardiologie din Moldova;

*Deputat în cea de-a 7-a convocare a Consiliului municipal al muncii din Chișinău;

*Președinte al Societății „Știința” din orașul Chișinău;

*Vicepreședinte al Societății de Prietenie URSS-Irlanda;

*Președinte al consiliilor societăților medicale de Știință, Patologie, Cardiologie și de Gerontologie din Moldova;

*Președinte al Consiliului rectorilor din Moldova;

*Deputat și președinte al Comisiei pentru ocrotirea sănătății, cultură fizică și asistență socială a Sovietului Suprem al RSSM;

*Membru al Prezidiului Academiei de Științe a Moldovei;

*Președinte al Consiliului pentru etică în cercetare, Academia de Științe a Moldovei;

*Membru de onoare al Asociației de Gerontologie şi Geriatrie din România;

*Senior al Societății Europene de Patologie (Berlin, 2001);

*Membru al Uniunii Internaționale de Angiologie (Tokyo, 2001);

*Membru de onoare al Academiei de Științe Medicale din România (2002);

*Membru al Consiliului științific al Societății de Gerontologie şi Geriatrie din EuroAsia (Moscova, 2005);

*Membru al Societății Europene de Patologi (Paris, 2005);

*Membru al Colegiului de redacție al revistei Romanian Journal of Morphology and Embryology (2005).

Activitate de cercetare

-Rezultatele activității de cercetare au fost publicate în peste 700 de lucrări științifice, inclusiv: autor al monografiei ”Атеросклероз артерий” (1967) şi coautor la 9 monografii: ”Атеросклероз и эластика артерий” (1970), ”Энзимы артерий и атеросклероз” (1973), ”Морфогенез атеросклероза” (1982), ”Ультраструктурные основы атеросклероза артерий” (1983), ”Повреждённый кардиомиоцит” (1991), ”Начинающийся атеросклероз” (1991), ”Атерогенез и иммунное воспаление” (1997), ”Атерогенез (аспекты патобиологии)” (2001), ”Atherosclerosis and Diabetes” (2006);

-Este autor al mai multor manuale și recomandări metodice;

-A pregătit peste 100 de doctori și doctori habilitați în științe medicale;

-A elaborat teoria aterosclerozei incipiente, introducând noţiuni noi în geneza acestui fenomen;

-Depistarea fazelor precoce ale aterogenezei constituie o descoperire fundamentală, originală, o direcție nouă în cercetarea științifică;

-A fondat Școala ştiinţifică a morfopatologilor din republică;

-În calitate de raportor, coordonator, membru al comitetelor organizatorice, preşedinte, copreședinte, reprezintă Republica Moldova la forumuri ştiinţifice europene şi mondiale (congrese, conferinţe şi simpozioane) la Moscova, Sankt Petersburg, Tokyo, Kiev, Valencia (Spania), Washington, Helsingor (Danemarca), Nice (Franţa), Berlin, Roma, Bucureşti, Praga, Paris, Istanbul, Lisboa, Montreal etc.

Premii și distincții

1970 Medalia jubiliară „Pentru o muncă mândră – la comemorarea a 100 de ani de la nașterea lui Vladimir Ilici Lenin”;

1976 Medalia „S. I. Vavilov”;

1977 Laureat al Premiului de Stat al RSSM;

1998 Diploma de Onoare a USMF „Nicolae Testemițanu”;

1999 Medalia „50 de ani de la Victorie” (Ierusalim)”;

2003 Medalia „Dimitrie Cantemir”;

2003 „Golden Fortune of International Academic Rating of Popularity”; Георгиевская медаль „Честь. Слава. Труд.”, IV степень №. 420 (Kiev);

2006 Medalia „60 de ani ai Academiei de Științe a Moldovei”.

Titluri onorifice

1961 Ordinul „Drapelul Roșu de Muncă”;

1971 Ordinul „Insigna de Onoare”;

1976 Ordinul „Drapelul Roșu de Muncă”;

1982 Ordinul „Prietenia Popoarelor”;

1996 Ordinul „Gloria Muncii”;

2005 Ordinul Republicii.

Bustul lui Vasile Anestiade este amplasat pe aleea savanților și medicilor iluștri din Chișinău. Aleea savanților și medicilor iluștri din Chișinău este un complex sculptural constând din busturile a 41 de personalități marcante ale medicinei și farmaciei autohtone, care au contribuit la dezvoltarea Universității de Medicină și a sistemului național de sănătate. Basorelieful academicianului este amplasat pe frontispiciul blocului morfologic al UMSF ”Nicolae Testemițanu”.

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Eleonora ROMANESCU

Eleonora Romanescu (n. 26 aprilie 1926Leușenijudețul Orhei – d. 4 noiembrie 2019,[2]) a fost o artistă plastică din Basarabia.

Eleonora Romanescu este un nume care s-a afirmat în mediul artistic basarabean. Tablourile sale exprimă fidelitate: față de tradiție, valorile artei clasice, față de temele consacrate, dar și față de propriul eu artistic.

Doamna Romanescu își face studiile la Școala Republicană de Arte Plastice ”I. Repin” din Chișinău. Începând cu anul 1953, timp de 5 ani este profesoara de desen la Școala Pedagogică din Orhei. În perioada 1959-1964 – frecventează cursurile de restaurare-pictură în cadrul Atelierelor Centrale de Stat Iurie Grabari, Moscova. În aceeași perioadă este restaurator la Muzeul de Artă din Chișinău.

În anul 1958 devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din R.S.S. Moldovenească, iar câțiva ani mai târziu devine membru al conducerii Uniunii Artiștilor Plastici din R.S.S. Moldovenească.

Timp de 3 ani, începând cu anul 1973, Elena Romanescu este închisă din motive necunoscute, însă a fost eliberată pe cauțiune de o colegă în scurt timp.

Studii, educație[modificare | modificare sursă]

  • 19491953 – Școala republicană de Arte Plastice I. E. Repin (actualmente Al. Plămădeală) din Chișinău.

Activitate profesională[modificare | modificare sursă]

  • 19531959 – profesoară de desen la Școala Pedagogică din Orhei
  • 19591964 – frecventează cursurile de restaurare-pictură în cadrul Atelierelor Centrale de Stat Iurie Grabari, Moscova
  • 19571972 – restaurator la Muzeul de Artă din Chișinău
  • 1958 – devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova
  • 1965 – devine membru al conducerii Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova

Expoziții solo[modificare | modificare sursă]

  • 1973197619861996 – Chișinău, Moldova
  • 1973 – Odesa, Ucraina
  • 1975 – Suhumi – Georgia
  • 1979 – Novosibirsk – Rusia
  • 1992 – Constanța și București, România
  • 1996 – Palatul Parlamentului, București, România

Expoziții grup[modificare | modificare sursă]

  • 1959 – Participă la toate expozițiile republicane organizate la Chișinău
  • 1968 – Montreal, Canada
  • 1969 – București, Oradea, România
  • 1980 – Sofia – Bulgaria, Ulan-Bator, Mongolia, Damasc – Siria
  • 1983 – Moscova, Rusia
  • 1984 – Livov, Ucraina
  • 19921994 – Bacău, România

Tabere de creație[modificare | modificare sursă]

  • 1960 – Lituania – Palanga
  • 1963 – Rusia – Senej
  • 1965 – letonia – Maiolli
  • 19721980 – Ucraina – Gurzuf
  • 1972 – Mongolia – Ulan-Bator
  • 1979 – România – București, Sibiu
  • 1992 – România – Nicula
  • 1993 – România – Tescani
  • 1995 – România – Galați

Premii[modificare | modificare sursă]

  • 1972 – Insigna de onoare
  • 1976 – Titlul de Artist Emerit al Republicii Moldova
  • 1981 – Medalia de „Veteran al muncii” pentru îndelungată activitate pedagogică
  • 1982 – Premiul de Stat pentru ciclul „Meleag natal”
  • 1986 – Titlul de Artist al Poporului din Republica Moldova
  • 1991 – Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova
  • 1996 – Ordinul Republicii

Cataloage[modificare | modificare sursă]

  • 1. Lucia Purice, Eleonora Romanescu, „Literatura artistică”, 1983
  • 2. Eleonora Romanescu, expozitie personală, București – Palatul Parlamentului, 1996
  • 3. Vistovca proizvedenii hudojnicov Moldavii, jivopisi, sculiptura, „Sovetskii hudojnic”, Moskva, 1981

Lucrări aflate în muzee[modificare | modificare sursă]

  • – Muzeul de Arta – Chișinau, Moldova
  • – Muzeul de Arta – Cluj-Napoca, Constanța, România
  • – Muzeul de Arta – Moscova, Rusia
  • – Muzeul de Arta – Kiev, Ucraina
  • – Muzeul de Arta – Dușambe, Tadjikistan

Artista are lucrări aflate în colecții particulare în Republica Moldova, România, Germania, Rusia, Franța, Statele Unite și Canada.

Prin decizia nr. 3/18 din 05.05.2011 a Consiliului raional Telenești, Eleonora Romanescu este decernată cu titlul de ”Cetățean de Onoare al raionului Telenești. Începând cu 2006, gimnaziul din localitatea de baștină îi poartă numele, în conformitate de Decizia nr. 2/6 din 22.06.2006 a Consiliului raional. 

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Gheorghe MUSTEA

Gheorghe Mustea,

flautist, naist, pedagog, compozitor, dirijor, academician.

S-a născut la 1 mai 1951 în satul Mîndreşti, raionul Teleneşti, Republica Moldova. Pe parcursul anilor 1966-1970 învaţă la Colegiul de Muzică „Şt. Neaga” din Chişinău, în clasa profesorului Alexei Bivol (flaut). Încă din timpurile studenţiei, în anul 1969, este angajat în calitate de interpret la flaut şi nai în Orchestra Ansamblului de Dansuri Populare „Joc”, pînă în anul 1970, cînd decide să studieze la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu”, clasa de flaut a profesorului V. Rotaru (absolvind facultatea în anul 1975), după care urmează la aceeaşi instituţie Facultatea Compoziţie şi Dirijat Simfonic, studiind „compoziţia” în clasa profesorului V. Zagorschi, iar „dirijatul simfonic şi de operă”, respectiv, în clasa profesorului I. Alterman.

Activitatea de muncă şi-o începe după cum am menţionat mai sus, fiind încă student. Ca apoi în anii 1973-1975, 1978-1980 să predea Colegiul de Muzică „Şt. Neaga”. Pe parcursul anilor 1977-1978 este director muzical şi dirijor al Orchestrei Ansamblului de Dansuri Populare „Joc”, iar în anii 1980-1983 şi din 1989 – pedagog la Institutul de Arte „G. Musicescu” din Chişinău. Din anul 1983 pînă în 1989 a fost dirijor al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii de Stat din Moldova. În anii 1984-1986 a urmat o stagiune dirijorală în cadrul Orchestrei Simfonice Academice a Filarmonicii „D. Şostakovici” din Leningrad (St. Petersburg). A deţinut funcţia de preşedinte al Societăţii Muzicale din Chişinău (1988-1999).
În anul 1989 a fost numit prim-dirijor şi director artistic al Orchestrei Simfonice Naţionale a Companiei „Teleradio-Moldova”, funcţie pe care o deţine pînă în prezent. Pe parcursul anilor 1999-2002 a deţinut funcţia de rector al Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. Din anul 2000 şi pînă prezent este profesor universitar la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice.

A compus creaţii scenice, vocal-simfonice, simfonice, corale, vocale, instrumentale de camera, muzică de film.

A colaborat cu: M. Ungureanu, A. Hrisanide, F. Farkas, G. Lanni, S. Duja, E. Verbeţchi, S. Forosteannîi, D. Alexeev, I. Josanu, I. Nasuşkin, Gh. Ichim, D. Atanasiu, R. Fatyal, M. Muler, N. Ceaicovschi, M. Bieşu, V. Cheptănaru, S. Dunn ş. a.

A înregistrat la Radio Chişinău creaţii de: G. F. Handel, G. Verdi, C. M. Weber, P. I. Ceaikovski, L. Beethoven, W. A. Mozart, J. Strauss, G. Enescu, C. Porumbescu, G. Rossini, G. Donizetti, V. Zagorschi, S. Buzilă, P. Constantinescu, T. Chiriac, V. Rotaru, P. Rivilis, Gh. Ciobanu, D Kiţenko ş. a.

Membru al Uniunii Compozitorilor din Moldova – 1978. Membru al Uniunii Muzicienilor din Moldova – 1992; Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Doctor Honoris Causa al Universităţii de Studii Aplicate din Moldova, Preşedinte al Societăţii Muzicale din Chişinău (1988-1999).

Titluri, distincţii, premii:

1974 – Laureat al Concursului Unional al Tinerilor Compozitori;

1980 – laureat al Concursului de Compoziție din Moscova; 

1985 – Premiul Tineretului din Republica Moldova „Boris Glavan”;

1989 – Maestru Emerit al Artei din Republica Moldova;

1990 – Premiul de Stat al Republicii Moldova pentru opera „Alexandru Lăpuşneanu”;

1991 – Artist al Poporului din Republica Moldova;

1998 – Ordinul „Gloria Muncii”;

2000 – Cavaler al Ordinului Republicii;

2000 – Medalia „Mihai Eminescu”;

2013 – Doctor Honoris Causa al Universității de Studii Aplicate din Moldova, Premiul Național

Prin Decizia nr. 3/18 din 05.05.2011 a Consiliului raional Telenești, Gheorghe Mustea este decernat cu titlul de ”Cetățean de Onoare al raionului Telenești. Începând cu 2014, prin Decizia nr. 2/16, Școala de Muzică din orașul Telenești este redenumită în Școala raională de muzică ”Gheorghe Mustea”.

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Tudor ȚOPA

Tudor Gheorghe Țopa – publicist, scriitor, scenarist, om politic, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova.

Născut la 13 octombrie 1932 în satul Chiţcanii Vechi, raionul Teleneşti, Republica Moldova. După ce îşi face studiile la şcoala primară din satul natal şi la şcoala medie din Teleneşti, îşi continuă studiile la Universitatea de Stat din Chişinău la Facultatea de Filologie (1952-1957). După absolvirea Universităţii activează în calitate de jurnalist la diferite publicaţii periodice: „Tinerimea Moldovei”, „Tribuna”, „Moldova socialistă” (din 1990 „Moldova Suverană” (1988-1994). Din anul 1957 este membru al Uniunii Jurnaliştilor, ca apoi să fie ales a fost ales de două ori preşedinte al acesteia.

A debutat cu cartea „Dreptul la nemurire” în anul 1967. Ca apoi să semneze circa 60 de cărţi de proză documentară eroico-patriotică. A colaborat activ cu studioul „Telefilm-Chişinău”, dar şi cu redacţia revistei satirice „Usturici” a studioului „Moldova-film”, scenariile lui, fiind pline de satiră şi umor. Devine membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova în anul 1983.

Participant activ la mişcarea de deşteptare naţională şi revenire la valorile naţionale, dă dovadă de curaj şi verticalitate atunci, cînd decide publicarea în ziarul „Moldova socialistă”, pe care-l conducea, a proiectului alternativ al Legii despre Limba de Stat, propus de Academia de Ştiinţe a Moldovei.

Pe parcursul anilor 1990-1994 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

La iniţiativa lui Tudor Ţopa şi cu implicarea lui nemijlocită a fost editată culegerea „Mănăstiri basarabene” (1995). Şi-a dat toată silinţa în calitate de alcătuitor la editarea enciclopediei „Localităţile Republicii Moldova” în 15 volume.

Premii şi titluri:

  • Laureat al Premiului Boris Glavan,
  • deţinător al Premiul Uniunii Jurnaliştilor din URSS,
  • deţinător al Premiul de Stat al Republicii Moldova,
  • i-a fost acordat titlul onorific de Om Emerit al Republicii Moldova,
  • decorat cu medalia „Meritul Civic” şi „Ordinul Republicii”.

Filmografia „Telefilm-Chişinău”:
„Familia Vetrilă”, 1982 ‒ documentar,
„Pe muchia ofensivei”, 1984 ‒ documentar,
„În spatele frontului”, 1980 ‒ documentar.

Revista televizată „Usturici”:
„Au economisit” (№ 5, 1979).

În anul 2021, prin Decizia nr. 2/9 din 27.04.2021 a Consiliului raional Telenești, i se conferă titlul onorific ”Cetățean de Onoare al raionului Telenești”.

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Leonid POPESCU

Leonid Popescu s-a născut la 22 martie 1953 în satul Sărătenii Vechi, raionul Telenești. A absolvit școala medie din localitatea de baștină, după care Şcoala de Arte Plastice pentru copii din Orhei. A continuat studiile la Colegiul de Arte Plastice  „Alexandru Plămădeală”, și mai apoi la Institutul (Academie) de Arte şi  Design  – grafică industrială, Harkov, Ucraina.

Ilustratorul și arhitectul este membru al Uniunilor de Creaţie, a Artiștilor plastici din Republica Moldova(1997), Uniunii Scriitorilor din Moldova (2000), a Uniunii Scriitorilor din România (2008), a Uniunii Jurnaliștilor din Moldova (1997),  membru al Asociației Internaționale a Artiștilor Plastici UNESCO,  Membru și laureat al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, filiala Chișinău.

În decursul activității profesionale a fost decorat cu ordinul ,,Ștefan cel Mare și Sfânt” al Mitropoliei Moldovei, ordinul ,,Sfântul Vladimir” al Patriarhiei Ucrainei și ordinul ,,Andrei Rubliov” al Patriarhiei Ruse.

Leonid Popescu are lucrări în colecții publice şi private din ţară şi de peste hotare.

În palmares pictorul iconar și mural are multiple premii, distincții, și titluri onorifice:

 2000 -membru fondator al Societății Leogenart

2001 – Maestru în Arte

2013 – Ordinul de Onoare

2016 – titlul onorific ”Artist al Poporului”

În anul 2021, prin Decizia nr. 2/9 din 27.04.2021 a Consiliului raional Telenești, i se conferă titlul onorific ”Cetățean de Onoare al raionului Telenești”.

 

 

%d blogeri au apreciat: